Eu pot, eu sunt magician!

Se spune ca fiecare lectie se repeta atata timp cat e nevoie pentru a fi inteleasa. Nimic mai adevarat, pana si la scoala repetam restantele pana in clipa in care profesorul decide ca am acumulat suficiente cunostinte pentru a trece in etapa urmatoare. De ce in viata ar fi altfel?

Atunci cand ajungeti la capat de drum, zambiti, orice final e un nou inceput. Cu siguranta lectia a luat sfarsit si o noua etapa incepe. Pastrati bucuria in suflet oricat de greu ar fi si cu inocenta priviti spre noul drum care se deschide. Nimic nu este intamplator, cu atat mai putin incercarile existentiale. Cu fiecare pas, cu fiecare incercare suntem mai aproape de ceea ce ne dorim, de un nou pas in evolutie.

Priviti drumul ca pe o binecuvantare, pastrati in gand dorinta si bucurati-va de calatarie. Va fi greu, uneori imposibil, dar consolati-va cu gandul ca lucrurile imposibile sunt date celor care le pot descalci. Sunteti magicieni, deci puteti! 🙂 Poate in drumul vostru sunteti singuri, poate ca ati ajuns la punctul in care renuntarea este solutia. Inainte de a agata armele in cui, retineti, fiecare experienta te pregateste pentru ceea ce urmeaza. As putea spune ca, indiferent de cat de greu ar fi urcusul, la final va merita fiecare durere. Si va pot garanta, din experienta ca este adevarat!

La final, va incurajez dragilor sa alegeti intelept, sa va urmati drumul oricat de greu ar fi, oricat de imposibil ar fi visul vostru. Toate au un rost si va garantez ca va merita! Inainte de a renunta, incearca!:)

Bucuria de a fi

Fiecare dintre noi se naste cu un potential imens, cu tot ceea ce ii este necesar pentru a straluci. Insa, cu fiecare zi, prinsi in valtoarea existentiala ne risipim consumandu-ne cu povesti lipsite de culoare.

Pentru a va conserva energia creatoare asigurati-va ca investiti doar in acele experiente care va mentin pofta de viata, care va ajuta sa fiti mai buni si sa va autodepasiti. Feriti-va de luptele care nu sunt ale voastre si paziti-va de cei care incearca sa va corupa in mediocritate. Cu fiecare dintre noi, povestile pot fi mai frumoase, mai colorate, mai vii. Schimbarea incepe cu noi!

Incepeti azi, zambiti mai mult, ganditi pozitiv, incercati sa fiti mai intelegatori cu voi insiva si cu cei din jur. In fiecare seara jucati-va cateva minute imaginandu-va ca va traiti visul, pentru ca intr-o zi cu siguranta o veti face! Iubiti, iertati si daruiti. La final, cu siguranta va merita, va asigur!

 

MAINE

Intr-o tacere apasatoare iti auzi zilnic vocea propriilor ganduri. Te judeca. Ce s-a ales de talentul tau?! De drumul tau?! Ce ai facut astazi pentru ca maine sa fie mai bine?! Ce ai facut astazi  pentru sufletul tau?

Mai credem? Mai licareste in sufletele noastre macar o palida sclipire a credintei…in iubire, in bine, in adevar, in bunavointa, in dreptate? Oare mai suntem capabili sa descifram adevaratul sens al cuvintelor, sa simtit, sa fim vii? Zilnic ne amagim ca de maine, ca maine… ca sa putem adormi vocea interioara cu o minciuna cu care deja ne-am obisnuit…de maine!

De maine vom fi mai buni, de maine vom iubi mai mult, de maine vom fi sinceri cu noi si cu ceilalti…de maine… Maine…un spatiul al sigurantei eterne in care toate isi au locul si totusi niciodata nu vei gasi ceea ce cauti. Maine o plasmuire a neputintelor, a negurantei, a eternei dezamagiri careia nu ii putem face fata astazi. MAINE. Spatiul tacut care fara glas nu poate rosti judecata, o amagire dulce ce te ajuta sa poti adormi usor in cantecul de leagan al minciunii.

Traieste, aici si acum! Iubeste, zambeste, bucura-te, daruieste! Fa acum tot ceea ce simti sa faci, maine poate va fi mult prea tarziu! Crede in schimbare si incepe cu tine! Inspira!

Aminteste-ti sa speri!

Am sa incep prin a spune ca toate lucrurile se intampla cu un sens. Ca vrei nu vrei toate se leaga si desi aparent haotica, insiruirea capata sens chiar inainte de a abandona orice speranta. Aminteste-ti zilnic sa speri! Aminteste-ti ca rabdarea e o virtute, ca binele invinge raul si ca minunile exista!

Da, minunile exista! Minunile exista pentru cei care n-au incetat sa spere, sa viseze cu ochii deschisi, sa creada in instinct…Ele exista pentru cei care au invatat ca fericirea isi are izvorul in ei insisi, ca este independenta si poate fi redescoperita.

Aminteste-ti sa speri! Aici si acum. Indrazneste sa traiesti chiar si pentru o secunda inimaginabilul. Un om fara vise este un om mort, pentru ca fara ele si-a pierdut definitiv capacitatea de a mai zbura! Aminteste-ti sa speri si maine! Pentru ca asa vei deprinde exercitiul care, odata invatat, te va ajuta sa te apropii de minunea pe care azi ai reusit s-o traiesti cu ochii deschisi…

Aminteste-ti sa speri! Pentru ca speranta moare ultima si la capatul drumului imi vei da dreptate ca a meritat…

Poveste in oglinda

In lumi paralele noi ne tinem de mana, respirand in secunda comuna;

De inchid ochii reusesc sa te simt pe de-antregul, in fiecare celula, in fiinta-mi integru…

De te caut neincetat in fiecare faptura, regasesc imprastiat al firii tale caldura,

Recunosc adierea vantului cand te afli aproape, asta desi niciodata nu ai fost  prea departe…

In secunda Infernului zeii au decis, sa ne rupa fapturile si sa ne-arunce-n abis!

Iar in haosul Lumii sa-nvatam sa iubim si-n fiecare secunda sa alegem sa fim.

Necontenit sa cautam sa-mplinim, destinului joc sa-l jucam pe deplin,

Si in clipa in care in tine voi zvacni, cu-adevarat langa tine ma vei si gasi,

Inchide ochii, primeste-ma-n brate si simte cum inima in sincron secundele bate….

Ne intamplam

Concidente sau destin? Mai stim astazi sa facem diferenta? Pastram inca in noi puritatea de alta data pentru ca sufletul sa aleaga? Suntem pierduti intre dorinta de a rupe barierele dogmelor pentru a lasa sufletul liber sa isi urmeze chemarea si imaginea realitatii pe care am fost educati sa o vedem. Ochii nostri au fost invatati sa vada culorile, mainile noastre au fost invatate sa simta caldura, insa niciodata nimeni nu ne-a invatat cu adevarat ce inseamna relativitatea. Nimeni nu s-a ostenit sa ne incredinteze calea spre pacea sufleteasca, nimeni nu ne-a aratat drumul spre noi insine si nici nu ne-a pregatit pentru lectiile care ne vor dezvalui adevarata noastra esenta.

Suntem ceea ce gandim, ceea ce simtim, facem si rostim! Suntem suma actiunilor noastre, dar mai presus de orice suntem parte din acelasi intreg, intregul creatiei universale.  Fiecare este o piesa de puzzle care, asezata la locul potrivit, creeaza imaginea completa si perfecta. Insa perfectiunea alinierii este insasi existenta. Cu fiecare respiratie, pas, cuvant, cu fiecare gand suntem mai aproape (sau de ce nu, mai departe) de completarea colectiva in perfectiune. Facem toti parte din acelasi joc minunat al hazardului aparent in care toate mutarile sunt permise, dar dintre care doar una ne poate aseza in contextul necesar evolutiei.

Concidenta sau destin? “Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim” (A Einstein). Adeseori, atunci cand, alegand dintr-o infinitate de mutari facem pasul decisiv catre finalul jocului, atunci cand pentru doar cativa milimetri ratam alinierea perfecta si implinirea noastra ca indivizi, primim cu bunavointa indrumari subtile. De noi depinde insa daca acceptam hazardul ca parte a existentei, si daca, dincolo de ratiune lasam sufletul liber sa isi urmeze drumul chiar si atunci cand intreaga poveste capata un usor iz de sarcasm.

Va indemn dragilor sa va urmati calea, sa mergeti acolo unde sufletul va cheama! Sa pasiti cu incredere pe drumul vostru, stiind ca pastrati in voi coordonatele implinirii voastre ca indivizi si ca uneori chiar si in utopie exista un dram de adevar!

 

Matematica cuplurilor

Traim intr-o lume guvernata de individualism, de egoism si populata de oameni care au uitat sa mai priveasca in ei inainte de a privi pe ceilalti cu ochi otraviti. O lume in care oamenii au pierdut inocenta si bucuria de a trai in armonie cu ei insisi, cu trairile lor si cu tot ceea ce ii compune. O lume teatrala in care sub masti, ne ascundem pentru a ne feri de intalnirea cu noi insine si cu fricile noastre. In acest univers  matematica si-a dat peste cap regulile, pentru ca noi sa ne putem duce linistit traiul disfunctional.

In lumea asta am invatat ca rezultatul combinarilor de 3 luate cate 2, niciodata nu va fi 2, ca integrand prezentul nu vom reusi niciodata sa vedem culorile viitorului, iar derivand prezentul niciodata nu vom reusi sa intelegem trecutul.  Este lumea in care minus si cu minus niciodata nu vor da plus, ci un minus cu mult mai mare. Un minus care si-a uitat regulile matematice si reuseste dibace sa caste hauri uriase intre fiinte care mai ieri convietuiau pasnic pe acelasi continent. Matematica relatiilor se schimba, povestile continua. Numerele asteapta cuminti pe tabla abia scrise cu creta.  Astazi inca unul va sfarsi sub umezeala izbavitoare a buretelui ce isi croieste drum printre ecuatiile de grad trei cu doua necunoscute.

Povestea lui x si y continua, cu un x plecat in cautarea lui y, si un y ce de mult a renuntat la metodele de calcul matematic ce  au inceput sa dea rateu intr-o lume in care suntem incapabili sa promovam examenul maturitatii…