Feeds:
Posts
Comments

When I’ve started this blog I’ve never imagined that I’ll ever write something in a  different language than the one I was  born in  and accustomed to  think and feel. But as life is full of surprises, here I am writing in a language that I’ve never thought will help me express my feelings, my believes and my wishes.

I know that I’ve been absent for a while, trying to understand the life as it is. Now I come back home, telling you all that there is no place like home. Despite what people will tell you, remember every single day who you are, where you are coming from. Never forget your origin. Be proud of who you are as you are unique. There is no one on this planet as you, with the same life experience and background.

Be kind with others, don’t compare, don’t make assumptions and live your life as you’ve always have been. Have no expectations from others, have only wishes. Wish for a better World, for a better life, for a better society.

Be the change you are looking to see in the World. Be a example. Be who you are.

Even in hard times try to remember that  the World can be a better place if everyone will contribute to it. Love is the universal language. Do not despair. “We want to live by each other’s happiness – not by each other’s misery. We don’t want to hate and despise one another. In this world there is room for everyone. And the good earth is rich and can provide for everyone. The way of life can be free and beautiful, but we have lost the way.”

Remember. The truth is in our souls. Be kind. Love, forgive, forget and live. The ultimate purpose in life is to forgive those that treat you badly, to love everyone.

I believe that my message will reach all in despair and inspire them to find goodness in their heart. Before mistreating others, think! Revenge is for the weak. Make a step outside your condition and ask yourself if you like to  be as others.  Don’t be afraid to be different! Be you! Be who you are! Be kind!

 

 

 

 

Se spune ca fiecare lectie se repeta atata timp cat e nevoie pentru a fi inteleasa. Nimic mai adevarat, pana si la scoala repetam restantele pana in clipa in care profesorul decide ca am acumulat suficiente cunostinte pentru a trece in etapa urmatoare. De ce in viata ar fi altfel?

Atunci cand ajungeti la capat de drum, zambiti, orice final e un nou inceput. Cu siguranta lectia a luat sfarsit si o noua etapa incepe. Pastrati bucuria in suflet oricat de greu ar fi si cu inocenta priviti spre noul drum care se deschide. Nimic nu este intamplator, cu atat mai putin incercarile existentiale. Cu fiecare pas, cu fiecare incercare suntem mai aproape de ceea ce ne dorim, de un nou pas in evolutie.

Priviti drumul ca pe o binecuvantare, pastrati in gand dorinta si bucurati-va de calatarie. Va fi greu, uneori imposibil, dar consolati-va cu gandul ca lucrurile imposibile sunt date celor care le pot descalci. Sunteti magicieni, deci puteti! 🙂 Poate in drumul vostru sunteti singuri, poate ca ati ajuns la punctul in care renuntarea este solutia. Inainte de a agata armele in cui, retineti, fiecare experienta te pregateste pentru ceea ce urmeaza. As putea spune ca, indiferent de cat de greu ar fi urcusul, la final va merita fiecare durere. Si va pot garanta, din experienta ca este adevarat!

La final, va incurajez dragilor sa alegeti intelept, sa va urmati drumul oricat de greu ar fi, oricat de imposibil ar fi visul vostru. Toate au un rost si va garantez ca va merita! Inainte de a renunta, incearca!:)

Fiecare dintre noi se naste cu un potential imens, cu tot ceea ce ii este necesar pentru a straluci. Insa, cu fiecare zi, prinsi in valtoarea existentiala ne risipim consumandu-ne cu povesti lipsite de culoare.

Pentru a va conserva energia creatoare asigurati-va ca investiti doar in acele experiente care va mentin pofta de viata, care va ajuta sa fiti mai buni si sa va autodepasiti. Feriti-va de luptele care nu sunt ale voastre si paziti-va de cei care incearca sa va corupa in mediocritate. Cu fiecare dintre noi, povestile pot fi mai frumoase, mai colorate, mai vii. Schimbarea incepe cu noi!

Incepeti azi, zambiti mai mult, ganditi pozitiv, incercati sa fiti mai intelegatori cu voi insiva si cu cei din jur. In fiecare seara jucati-va cateva minute imaginandu-va ca va traiti visul, pentru ca intr-o zi cu siguranta o veti face! Iubiti, iertati si daruiti. La final, cu siguranta va merita, va asigur!

 

Intr-o tacere apasatoare iti auzi zilnic vocea propriilor ganduri. Te judeca. Ce s-a ales de talentul tau?! De drumul tau?! Ce ai facut astazi pentru ca maine sa fie mai bine?! Ce ai facut astazi  pentru sufletul tau?

Mai credem? Mai licareste in sufletele noastre macar o palida sclipire a credintei…in iubire, in bine, in adevar, in bunavointa, in dreptate? Oare mai suntem capabili sa descifram adevaratul sens al cuvintelor, sa simtit, sa fim vii? Zilnic ne amagim ca de maine, ca maine… ca sa putem adormi vocea interioara cu o minciuna cu care deja ne-am obisnuit…de maine!

De maine vom fi mai buni, de maine vom iubi mai mult, de maine vom fi sinceri cu noi si cu ceilalti…de maine… Maine…un spatiul al sigurantei eterne in care toate isi au locul si totusi niciodata nu vei gasi ceea ce cauti. Maine o plasmuire a neputintelor, a negurantei, a eternei dezamagiri careia nu ii putem face fata astazi. MAINE. Spatiul tacut care fara glas nu poate rosti judecata, o amagire dulce ce te ajuta sa poti adormi usor in cantecul de leagan al minciunii.

Traieste, aici si acum! Iubeste, zambeste, bucura-te, daruieste! Fa acum tot ceea ce simti sa faci, maine poate va fi mult prea tarziu! Crede in schimbare si incepe cu tine! Inspira!

Am sa incep prin a spune ca toate lucrurile se intampla cu un sens. Ca vrei nu vrei toate se leaga si desi aparent haotica, insiruirea capata sens chiar inainte de a abandona orice speranta. Aminteste-ti zilnic sa speri! Aminteste-ti ca rabdarea e o virtute, ca binele invinge raul si ca minunile exista!

Da, minunile exista! Minunile exista pentru cei care n-au incetat sa spere, sa viseze cu ochii deschisi, sa creada in instinct…Ele exista pentru cei care au invatat ca fericirea isi are izvorul in ei insisi, ca este independenta si poate fi redescoperita.

Aminteste-ti sa speri! Aici si acum. Indrazneste sa traiesti chiar si pentru o secunda inimaginabilul. Un om fara vise este un om mort, pentru ca fara ele si-a pierdut definitiv capacitatea de a mai zbura! Aminteste-ti sa speri si maine! Pentru ca asa vei deprinde exercitiul care, odata invatat, te va ajuta sa te apropii de minunea pe care azi ai reusit s-o traiesti cu ochii deschisi…

Aminteste-ti sa speri! Pentru ca speranta moare ultima si la capatul drumului imi vei da dreptate ca a meritat…

In lumi paralele noi ne tinem de mana, respirand in secunda comuna;

De inchid ochii reusesc sa te simt pe de-antregul, in fiecare celula, in fiinta-mi integru…

De te caut neincetat in fiecare faptura, regasesc imprastiat al firii tale caldura,

Recunosc adierea vantului cand te afli aproape, asta desi niciodata nu ai fost  prea departe…

In secunda Infernului zeii au decis, sa ne rupa fapturile si sa ne-arunce-n abis!

Iar in haosul Lumii sa-nvatam sa iubim si-n fiecare secunda sa alegem sa fim.

Necontenit sa cautam sa-mplinim, destinului joc sa-l jucam pe deplin,

Si in clipa in care in tine voi zvacni, cu-adevarat langa tine ma vei si gasi,

Inchide ochii, primeste-ma-n brate si simte cum inima in sincron secundele bate….

Concidente sau destin? Mai stim astazi sa facem diferenta? Pastram inca in noi puritatea de alta data pentru ca sufletul sa aleaga? Suntem pierduti intre dorinta de a rupe barierele dogmelor pentru a lasa sufletul liber sa isi urmeze chemarea si imaginea realitatii pe care am fost educati sa o vedem. Ochii nostri au fost invatati sa vada culorile, mainile noastre au fost invatate sa simta caldura, insa niciodata nimeni nu ne-a invatat cu adevarat ce inseamna relativitatea. Nimeni nu s-a ostenit sa ne incredinteze calea spre pacea sufleteasca, nimeni nu ne-a aratat drumul spre noi insine si nici nu ne-a pregatit pentru lectiile care ne vor dezvalui adevarata noastra esenta.

Suntem ceea ce gandim, ceea ce simtim, facem si rostim! Suntem suma actiunilor noastre, dar mai presus de orice suntem parte din acelasi intreg, intregul creatiei universale.  Fiecare este o piesa de puzzle care, asezata la locul potrivit, creeaza imaginea completa si perfecta. Insa perfectiunea alinierii este insasi existenta. Cu fiecare respiratie, pas, cuvant, cu fiecare gand suntem mai aproape (sau de ce nu, mai departe) de completarea colectiva in perfectiune. Facem toti parte din acelasi joc minunat al hazardului aparent in care toate mutarile sunt permise, dar dintre care doar una ne poate aseza in contextul necesar evolutiei.

Concidenta sau destin? “Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim” (A Einstein). Adeseori, atunci cand, alegand dintr-o infinitate de mutari facem pasul decisiv catre finalul jocului, atunci cand pentru doar cativa milimetri ratam alinierea perfecta si implinirea noastra ca indivizi, primim cu bunavointa indrumari subtile. De noi depinde insa daca acceptam hazardul ca parte a existentei, si daca, dincolo de ratiune lasam sufletul liber sa isi urmeze drumul chiar si atunci cand intreaga poveste capata un usor iz de sarcasm.

Va indemn dragilor sa va urmati calea, sa mergeti acolo unde sufletul va cheama! Sa pasiti cu incredere pe drumul vostru, stiind ca pastrati in voi coordonatele implinirii voastre ca indivizi si ca uneori chiar si in utopie exista un dram de adevar!

 

Traim intr-o lume guvernata de individualism, de egoism si populata de oameni care au uitat sa mai priveasca in ei inainte de a privi pe ceilalti cu ochi otraviti. O lume in care oamenii au pierdut inocenta si bucuria de a trai in armonie cu ei insisi, cu trairile lor si cu tot ceea ce ii compune. O lume teatrala in care sub masti, ne ascundem pentru a ne feri de intalnirea cu noi insine si cu fricile noastre. In acest univers  matematica si-a dat peste cap regulile, pentru ca noi sa ne putem duce linistit traiul disfunctional.

In lumea asta am invatat ca rezultatul combinarilor de 3 luate cate 2, niciodata nu va fi 2, ca integrand prezentul nu vom reusi niciodata sa vedem culorile viitorului, iar derivand prezentul niciodata nu vom reusi sa intelegem trecutul.  Este lumea in care minus si cu minus niciodata nu vor da plus, ci un minus cu mult mai mare. Un minus care si-a uitat regulile matematice si reuseste dibace sa caste hauri uriase intre fiinte care mai ieri convietuiau pasnic pe acelasi continent. Matematica relatiilor se schimba, povestile continua. Numerele asteapta cuminti pe tabla abia scrise cu creta.  Astazi inca unul va sfarsi sub umezeala izbavitoare a buretelui ce isi croieste drum printre ecuatiile de grad trei cu doua necunoscute.

Povestea lui x si y continua, cu un x plecat in cautarea lui y, si un y ce de mult a renuntat la metodele de calcul matematic ce  au inceput sa dea rateu intr-o lume in care suntem incapabili sa promovam examenul maturitatii…

Iubirea are doar prezentul, prezentul in care intreaga ta fiinta este scaldata de bucuria de a respira aerul proaspat al diminetii, de a simti ca dincolo de spatiu si timp exista un adevar de netagaduit, acela ca mai presus de orice ne-am nascut pentru a invata tainele Lumii in iubire si prin iubire.  Adevarata lectie a vietii sta in puterea de a iubi  dincolo de orgolii, vanitate, ratiune… de a iubi neconditionat, pur, dezinteresat…

Iubirea este eterna, iar izvorul ei este in tine! Iubirea nu cunoaste timp, spatiu, pentru ca pentru cel ce iubeste existenta nu se masoara in ore sau clipe, ci in bataile inimii atunci cand inchizand ochii regaseste in sine bucuria reintalnirii cu celalalt. Fiecare dintre noi purtam in fiinta noastra franturi din cel care ne va completa pana la perfectiune. Sufletul cunoaste drumul, cunoaste incotro sa se indrepte atata vreme cat acceptam ca pentru a cunoastea fericirea ceva din noi trebuie sa moara pentru totdeauna. Moartea egoului in favoarea iubirii este pretul pe care il platesti! Odata ce ai cunoscut cu adevarat bucuria de a darui fara sa astepta ceva in schimb, odata ce ai inteles ca eternul apartine doar sufletului si ca lectiile vietilor noastre sunt diferite, vei sti ca in drumurile noastre ne intersectam pentru a ne incuraja sa mergem mai departe, ca sufletele noastre se ating pentru ca mai tarziu sa se indeparteze nu pentru ca drumul s-a terminat, ci pentru ca fiecare sa recunoasca propriul drum in drumul comun.

Iubirea nu cunoaste vanitate,  iubirea se ofera ca dar suprem calatorului ratacit pentru a-i lumina calea, iubirea ne face mai buni, ne deschide catre noi insine si catre ceilalti, iubirea este binecuvantare pentru sufletului celui ce o simte si o daruieste neconditionat, iubirea ne pastreaza vii, iubirea ne calauzeste…iubirea ma calauzeste pe drumul spre tine, pe drumul spre tine CEL ce dincolo de cuvinte ma intelegi, cel ce dincolo de materie ma vezi, cel ce dincolo de sunete ma auzi…spre tine cel ce porti in tine bucati din acelasi intreg, pentru ca din finalul povestii noastre sa inceapa alte povesti…povesti ce vor avea aceeasi lectie…iubirea…

Dincolo de propaganda feminista, de teoriile psihologilor despre feminitate si femei, de presiunea pe care societatea o exercita prin imagini false la adresa noastra, femeia a ajuns sa isi piarda identitatea, sa se ascunda in spatele unor masti care o ajuta sa supravietuiesca intr-o lume din ce in ce mai ostila ideii de feminitate.

Femeia este izvor de iubire, de gingasie, de devotament. Femeia ocroteste, atat rodul iubirii din pantecele ei, cat si pe cel care a ajutat la infaptuirea minunii ce misca. Insa, femeia astazi este neglijata, abandonata, iubita pe repede inainte si aruncata intr-o lume in care valorile pe care ea le reprezinta au pierit de mult. Impartita intre datoria de a contribui financiar la bunastarea familiei si grija fata de camin, femeia zilelor noastre se zbate intre masculinitate si feminitate, intre putere si gingasie, intre iubire si nepasare. Continua sa supravietuiasca incercand sa ii ocroteasca caminul, sa isi iubeasca partenerul si sa pastreze vii valorile feminitatii. Se strecoara dibace printre incercarile pe care mersul pe tocuri cu sacosa de cumparaturi pe un trotuar plin de gropi le ridica, reuseste sa ramana calma atunci cand insarcinata fiind este inghesuita in mijloacele de transport in comun refuzandu-i-se dreptul de a sta pe scaun, capata puteri herculiene  atunci cand coboara zeci de trepte caruciorul pentru ca astazi nimeni nu se mai osteneste sa o ocroteasca.

Astazi ne amintim de eroina o data in an si nici atunci asa cum ar merita.  Ne spalam pacatele cu flori, cu gesturi mai mult sau mai putin sincere. Insa, la finalul zilei de 8 Martie, femeia isi recapata locul intr-o societate in care este obligata sa se masculinizeze fortat pentru a putea continua sa respire pe furis feminitatea. Priviti-le dragii mei si aminti-va mai des sa le ocrotiti, sa le iubiti, sa le oferiti libertatea de a fi femei in preajma voastra! Amintiti-le ca sunt frumoase, ca mainile lor fac minuni atunci cand cad pe o frunte chinuita de grijile cotidine sau atunci cand invart dibace cu lingura mancarea voastra preferata! Mangaiati-le sufletul si trupul, daruindu-le tot ceea ce tanjesc sa primeasca dar niciodata n-au sa ceara…iubire…

La multi ani, FEMEIE! Iti doresc sa ai puterea de a ramane liantul caminului, bucuria partenerilor si zambetul de pe chipul copiilor tai!

%d bloggers like this: